Recunoasteti personajul

Mai jos este un fragment din Orwell pe care mi l-a trimis un bun prieten. Exista o asemanare extraordinara cu un personaj din Bacau sau cu multe din tara aflate pana nu demult intr-o functie mare sau mai sunt in functii mari. Il recunoasteti?

„Fără să clipească, asemenea unui idol de porţelan, privea drept spre soarele arzător. Era un bărbat în jur de cincizeci de ani, atât de gras, încât trecuseră câţiva ani buni de când nu se mai ridicase de pe scaun fără să fie ajutat. Avea o faţă mare, fără riduri, iar ochii îi erau maron-roşcaţi. Picioarele cu labe groase, boltă înaltă şi toate degetele de aceeaşi mărime îi erau desculţe. Neacoperit îi era şi capul cu părul tuns scurt. Obiceiul lui, cu mult mai sigur, era să ia mită de la ambele părţi şi să decidă apoi pe temei legal. Asta îi aduse o profitabilă reputaţie de imparţialitate. Pe lângă câştigul obţinut de la cei aflaţi în litigiu, percepea şi un bir permanent, un soi de impozit particular, de la toţi aflaţi în jurisdicţia lui. De asemenea, îşi avea partea din toate jafurile importante care aveau loc. Când i se aducea vreo acuzaţie, o discredita pur şi simplu cu un cârd de martori cumpăraţi, după care urmau contraacuzaţiile şi, în final, poziţia lui era mai tare ca oricând. Era practic invulnerabil, pentru că era un prea fin judecător de caractere ca să aleagă vreun instrument nepotrivit şi pentru că era atât de absorbit de intrigi încât nu putea da greş din cauza neatenţiei sau a neştiinţei. Se putea afirma practic cu certitudine că nu va fi niciodată descoperit, că va păşi din succes în succes şi că, până la urmâ, va muri acoperit de onoruri şi cu avere. Merse legănat până la masă, se aşeză gemând şi se repezi pe dată asupra mâncării. Toate mesele lui erau rapide, pline de pasiune şi enorme. Aduceau mai degrabă cu nişte orgii. Nu pierdea niciodată ocazia să-şi pună în seamă fapte bune când o putea face fără inconveniente. În ochii lui, faptele bune erau ca un fel de depozit de bancă, ce creştea în permanenţă. Orice peşte lăsat liber în apa râului, orice dar făcut unui preot îl apropia cu încă un pas de Nirvana”. (George Orwell, Zile birmaneze)